Tic nervos

Tic nervos reprezinta o miscare anormala involuntara si repetitiva, care survine brusc si este de scurta durata.
Ticurile apar de cele mai multe ori in copilarie. Ele sunt de 3-4 ori mai frecvente la baieti, iar caracterul lor familial nu este deloc rar. Intre 6 si 8 ani apar uneori ticuri fara gravitate care se estompeaza de la sine.

Ticurile sunt mai frecvente la baieti decat la fete. In aparitia ticurilor se incrimineaza o anumita predispozitie, o vulnerabilitate genetica, ceea ce ar explica prezenta acestei tulburari in familiile cu antecedente psihice. Pe de alta parte structura personalitatii in dezvoltare a copilului este puternic influentata de starile conflictuale din familie si de excesele educative ( parinti prea severi, mama cu o iubire sufocanta, diferente si predilectii sau favorism pentru unul dintre copii, etc.). Copiii la care apar ticuri sunt mult mai sensibili, hiperemotivi sau cu o labilitate psihoafectiva mai mare.

Ticurile sunt in mare masura dependente de starea emotionala care le amplifica si le mareste frecventa devenind extrem de suparatoare si suparatoare pentru bolnav. Voluntar ele pot fi retinute cu destul efort insa numai pentru o perioada scurta de timp, ulterior desfasurandu-se in adevarate cascade de descarcare. Ticurile au un oarecare grad de contangiozitate, demonstrabil mai ales la copii la care mimetismul este mai accentuat: colegul de banca, prietenul preluand unele ticuri. Dintre ticurile cele mai cunoscute fac parte urmatoarele: clipitul, miscarea sprancenelor, dilatarea narilor, tusea, miscarea buzelor, ridicarea sprancenelor, miscarea capului.

Ticul nervos debuteaza fara manifestari evidente, astfel ca perioada de instalare ramane aproape intotdeauna imposibil de decelat. Fiecare bolnav prezinta un grup restrans de ticuri principale, caracteristice pentru el, si un alt grup mai larg de ticuri suplimentare, de acompaniament, ticuri care se dezlantuie in momentele nefavorabile sau tensionale. In decursul desfasurarii lor, ticurile migreaza cu usurinta de la un grup muscular la altul si se pot complica cu gesturi si ritualuri similare nevrozelor obsesivo-fobice.

Cea mai eficienta metoda pentru combaterea ticului nervos este psihoterapia. Pe langa arsenalul terapeutic folosit de specialisti, copilul bolnav poate beneficia, intr-o mare masura, si de atmosfera calda si de dragostea familiei, care trebuie sa-l menajeze si sa-l fereasca de orice fel de emotie, amenintarile sau pedepsele riscand sa agraveze ticurile. Pentru linistire, echilibrare si aport nutritional corespunzator pe  celula nervoasa si scoarta cerebrala, se pot administra produse naturiste eficiente in acest sens.